Lions for Lambs

15 noiembrie 2007
Trebuie sa recunosc ca acum cateva luni cand am aflat de noul proiect regizoral al lui Robert Redford am fost entuziasmat. Entuziasmul meu nu era generat de prezenta lui Redford pe scaunul de regizor (inca nu am uitat The Legend of Bagger Vance), ci de distributia exceptionala a filmului Lions for Lambs.  After all, cine nu ar fi cand ii vede pe acelasi afis  pe Meryl Streep , Robert Redford si Tom Cruise !
 
Dupa ce am vazut filmul, entuziasmul mi s-a mai temperat, asta chiar daca parti din el au supravietuit intr-o forma diluata pana la momentul in care scriu cronicuta asta.

 Intriga , semnata de Matthew Michael Carnahan (The Kingdom, 2007), se tese in jurul a trei povesti care se vor exemplare pentru teme extrem de actuale ale spatiului american: the War on Terror, responsabilitatea mass-mediei si tensiunea dintre idealism si scepticismul pragmatic in randul tinerei generatii americane.

Redford este un professor californian trecut prin tumultosii ani 60 si prin razboiul din Vietnam care incearca sa-si convinga un student ca merita sa crezi ca lumea se poate schimba,  Meryl Streep este un veteran jurnalist de televiziune sceptic si extrem de critic fata de administratia de la Washington , iar Cruise este un tanar si ambitios congressman republican care vrea sa schimbe perceptia opiniei publice americane fata de razboiul din Afganistan.

De fapt, filmul este construit pe scheletul a doua dialoguri concomitente  (conversatia destul de filosofarda dintre  personajul lui Redford si studentul sau) si jocul de-a soarecele si pisica  dintre personajele jucate de Streep si Cruise).  Intre ele se insereaza povestea  dramatica a doi fosti studenti, deveniti soldati in American Special Forces care lupta pe frontul din Afganistan. Tipul asta de interconectivitate a planurilor narrative aminteste cumva de filme ca Magnolia lui Paul Thomas Anderson sau de Crash al lui Paul Haggis , fara insa sa se ridice la complexitatea acestora din urma.

Anyway, filmul nu e per ansamblu un esec. Cred ca e salvat de prestatiile sclipitoare ale lui Streep (brilianta ca de obicei) si Cruise (absolut excelent in rol de senator care vrea sa parvina cat mai sus in sferele puterii) si de faptul ca atinge puncte sensibile ale istoriei actuale, fara insa sa ideologizeze excesiv discursul.  O alta surpriza, de data asta placuta, e prestatia foarte solida a lui Michael Pea, un actor care mie personal imi place foarte mult, chiar daca nu a avut inca the big break la Hollywood.  In rest, Redford mi se pare pe alocuri destul de didactic asta chiar daca marele lui talent de actor se vede de la o posta, legatura dintre planuri e cam fragila, fluiditatea povestii are unele caderi  si proiectul in sine  e destul de ambitios pentru un film care nu are decat 88 de minute.

In fine, eu zic ca merita sa mergeti sa-l vedeti, fara insa sa va asteptati la un film de referinta. E un film bun, jucat excelent si cam atat.  E mult? E putin?  Nu stiu. Voi decideti.

Doc
 

Tags:



Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X